Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro

Noutăţi

REGULAMENT PARTICIPARE EVENIMENTE DE INFORMARE, 25.05.2020

Cu privire la respectarea măsurilor de combatere a răspândirii noului coronavirus SARS-Cov-2

Ţinând cont de: HOTĂRÂREA nr. 24 din 14.05.2020 privind aprobarea instituirii stării de alertă la nivel național și a măsurilor de prevenire și control a infecțiilor, în contextul situației epidemiologice generate de virusul SARS-CoV-2.

HOTĂRÂREA nr. 476 din 16 iunie 2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19

Participanţii trebuie să respecte următoarele măsuri de prevenire obligatorii pentru acces:

  • Controlul temperaturii la sosirea la locul de desfăşurare
  • Înscrierea pe listele puse la dispoziţie de către organizatori (nume, prenume şi număr de telefon)
  • Spălarea mâinilor cu dezinfectanţii puşi la dispoziţie de către organizatori
  • Purtarea măştilor (puse la dispoziţie de către organizatori)/păstrarea distanţei minime de 1,5 M faţă de celelalte persoane prezente

Prin prezenta participanţii au luat la cunoştinţă prevederile legale şi declară că au luat la cunoştinţă despre măsurile de prevenire, au primit echipamentul aferent şi cunosc modul corect de întrebuinţare şi utilizare a acestora şi se obligă să le respecte pe întreaga perioadă de desfăşurare a evenimentului.

CONTEXTUL REGIONAL DIN PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII ECONOMICE ŞI SOCIALE, 22.04.2020

Date generale privind Regiunile Sud‐Vest Oltenia şi Sud Muntenia

Deşi în România economia socială este un concept relativ nou, activitățile din domeniu au o tradiție de peste un secol. Cooperativele meşteşugăreşti au avut o importanță semnificativă prin oportunitățile de ocupare pe piața muncii, dar şi prin serviciile de suport pentru membrii acestora. Chiar în perioada regimului comunist au funcționat cooperative care asigurau şi până la 50% din activitatea economică a unor județe. Contribuția acestor structuri nu a fost limitată doar la componenta economică, având un rol important în furnizarea de servicii sociale pentru angajați sau membrii familiilor lor (grădinițe, cabinete medicale etc.). Cooperativele de credit au funcționat în România încă de la sfârşitul secolului XIX şi au cunoscut o dezvoltare rapidă în perioada în care instituțiile bancare se confruntau cu probleme. Adaptate nevoilor de finanțare a unor categorii ignorate de către sectorul bancar, cooperativele de credit au avut o cotă de piață semnificativă, dar, mai ales, un impact semnificativ pentru suportul antreprenorilor, în special al celor din mediul rural. Interzise la instaurarea regimului comunist, cooperativele de credit sunt reînființate printr‐o reglementare legală din 1954. ONG‐urile au beneficiat de un cadru legal încă din 1924, însă nu au cunoscut o evoluție la fel de spectaculoasă ca şi celelalte tipuri de structuri. Declinul acestora, început încă din 1938, a continuat în perioada regimului comunist.

Județele ce compun Regiunea de Dezvoltare Sud‐Vest Oltenia (Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt şi Vâlcea) însumează 29 212 km2, ceea ce reprezintă 12,25% din suprafața totală a țării, având o populație de 2,25 milioane de locuitori3. Regiunea Sud‐Vest Oltenia este împărțită administrativ în 40 de oraşe (din care 11 sunt municipii) şi 408 comune. Cele mai importante oraşe (Craiova ‐ 299 429 de locuitori, Râmnicu Vâlcea – 111 342, Drobeta Turnu‐Severin – 107 882, Târgu‐Jiu – 96 081 şi Slatina – 78 5705) concentrează aproape o treime din populația totală a regiunii, în timp ce 1,174 milioane persoane domiciliază în localitățile rurale.

Din punct de vedere al structurii populației, județele din Oltenia sunt relativ omogene, având valori apropiate pentru principalii indicatori demografici. Însă, comparând datele cu cele înregistrate la nivel național, Regiunea Sud‐Vest Oltenia se evidențiază prin cel mai puternic declin demografic, pe fondul reducerii ratei natalității între 1990 şi 2017 de la 13,5‰ la 8,9‰ şi al creşterii ponderii populației de peste 60 de ani până la valoarea de 22%. În acest context, populația din cele cinci județe este semnificativ mai îmbătrânită decât cea din zona de est sau din centrul a țării, zona Olteniei constituind astfel un pol al scăderii demografice.

Regiunea Sud Muntenia are o suprafață totală de 34 453 km2 (14,54% din suprafața totală a României) şi cuprinde şapte județe (Argeş, Călăraşi, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman), 15 municipii, 28 de oraşe, 481 de comune şi 1 552 de sate (sursă: Agenția pentru Dezvoltare Regională, 2019). Regiunea Sud Muntenia are 3 300 801 locuitori (Institutul Național de Statistică, 2018) şi o densitate de 98,1 locuitori/km2 (ADRSM, 2017). Dintre aceştia, 1 723 497 (51%) sunt femei şi 1 655 909 (49%) sunt bărbați (Agenția de Dezvoltare Regională, 2018). În această regiune, 68,4% din populație are vârste între 15 şi 64 de ani, 15% între 0 şi 14 ani şi 16,6% are peste 60 de ani (Anuarul statistic al populației, 2018). În județele aferente regiunii, cele mai mari ponderi ale populației în vârstă de muncă sunt în Argeş, Dâmbovița şi Prahova, în timp ce ponderea cea mai mică o găsim în Teleorman, județ care are şi cea mai numeroasă populație de peste 65 de ani.

Nivelul de dezvoltare economică

Cele două regiuni investigate sunt printre cele mai sărace din România. Nivelul PIB‐ului pe locuitor este plasat mult sub media națională în ambele regiuni. Oltenia este penultima ca nivel de dezvoltare economică, numai Regiunea Nord‐Est fiind mai săracă între regiunile României.

La nivelul UE, regiunile României sunt oricum mult sub valoarea medie, numărându‐se printre cele mai sărace regiuni ale Europei. În afară de Bucureşti‐Ilfov, care reuşeşte să depăşească pragul de 90%, toate regiunile României au niveluri ale PIB‐ului de sub 50% din media UE. Cele două regiuni analizate se plasează la aproximativ o treime din media UE. Doar în Regiunea Nord‐Est nivelul PIB/locuitor la PPC este mai scăzut decât în Regiunile Sud‐Vest Oltenia şi Sud‐Muntenia. Principalele ramuri economice existente la nivel de regiune sunt: agricultură şi industria alimentară, industria constructoare de maşini, industria energetică, industria metalurgică, industria chimică şi industria de prelucrare a lemnului. Dezvoltarea economică a regiunii cunoaşte diferențieri semnificative între zone şi medii. Industria este concentrată în marile oraşe, unde de altfel cifrele oficiale privind activitatea economică, producția realizată şi ocuparea au valori peste mediile naționale. Pe de altă parte, în zonele rurale, în special în localitățile izolate sau aflate la mare distanță de oraşe importante, ocuparea în agricultură este preponderentă.

Regiunea Sud‐Vest Oltenia face parte din categoria zonelor cu activitate economică mai redusă şi cu contribuție scăzută la PIB‐ul național. Totodată, în această regiune, se regăsesc unele dintre cele mai sărace zone ale țării şi o serie de zone miniere defavorizate, ce au trecut prin mai multe etape dure de restructurare la sfârşitul anilor ′90. În acest context, eterogenitatea economică şi profilul ocupațional al populației prezintă particularități multiple. Diferențierea urban‐rural este majoră şi se conturează în special pe baza profilului ocupațional al populației şi a implicațiilor acestuia pentru viața indivizilor.

Ocupare

Conform statisticilor INS, rata ocupării în cele două regiuni investigate variază între 45% şi 47%, situându‐se la niveluri destul de scăzute. Nu există diferențe notabile între mediile pe regiuni.

Muntenia este mai eterogenă comparativ cu Oltenia, cumulând valorile cele mai ridicate ale județului Prahova, în care rata ocupării se apropie de 60%, şi valorile cele mai scăzute ale județului Teleorman, unde numai aproximativ o treime din populație este ocupată. În Oltenia, ocuparea este cea mai ridicată în Gorj şi cea mai scăzută în Mehedinți şi Olt, dar diferențele nu sunt la fel de mari.

În Regiunea Sud‐Vest Oltenia, în ultimele decenii, efectivul populației active economic s‐a redus cu peste 200.000 de persoane, atât pe fondul contractării economiei (prin restructurarea şi desființarea marilor agenți economici din perioada comunistă), cât şi al creşterii ponderii populației vârstnice. Ritmul de reducere a ponderii populației active s‐a înscris pe coordonatele înregistrate la nivel național, păstrând însă variații semnificative la nivel de județ. Aici, reducerile cele mai pronunțate ale efectivului populației active s‐au înregistrat în județele Gorj şi Olt, unde, la nivelul anului 2018, acesta a scăzut până la 70% din numărul înregistrat în anul 2008.

După 1990, în toate cele cinci județe din Regiunea Sud‐Vest Oltenia s‐au înregistrat scăderi substanțiale ale ratelor de ocupare, cele mai afectate județe fiind, şi de această dată, Gorj şi Olt. În cazul județului Gorj, principalul factor ce a influențat evoluția procentului populației ocupate a fost reprezentat de restructurarea sectorului minier după 1997. Datele INS ilustrează în acest sens o reducere de aproape 20 de procente a ponderii populației ocupate în decursul ultimei părți anilor ′90. Situația înregistrată în județul Olt poate fi explicată mai degrabă prin efectele restructurării marilor unități economice din zonele urbane. Zona Slatina, puternic industrializată în perioada regimului comunist, a intrat, asemenea marii majorități a nucleelor industriei socialiste, într‐o etapă de restructurare care a condus la disponibilizări masive, restrângeri de activitate sau chiar închidere pentru multe societăți.

Din populația totală a Regiunii Sud‐Muntenia, 48,3% sunt persoane active. Cu alte cuvinte, 44,3% din populația totală a regiunii sunt persoane ocupate, iar 4% reprezintă şomeri BIM. Acest lucru face că ponderea persoanelor inactive pe piața muncii să fie mai mare de 51%. De asemenea, persoanele inactive de gen feminin sunt mai numeroase (59%). În zonele rurale ale regiunii, persoanele active din punct de vedere economic reprezintă 48,8% din populația totală, față de 47,6% în urban. Totodată, din populația activă a zonelor urbane din regiune, 42,3% sunt persoane ocupate, în timp ce 45,8% sunt persoane ocupate în populația rurală totală a regiunii.

Conforma datelor INS (2018), în Regiunea Sud‐Muntenia, 99,6% din populația ocupată urbană cu nivel de educație superior are vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani, restul de 0,4% fiind de peste 65 de ani. În zonele rurale ale regiunii, ponderea este mai redusă (90,2% şi 9,8%).

În Regiunea Sud Muntenia, marea majoritate a populației ocupate din Prahova, Argeş şi Dâmbovița lucrează în special în agricultură, silvicultură şi pescuit, în industrie şi în industria extractivă. În celelalte județe, în special în Teleorman, agricultura, silvicultura şi pescuitul rămân domeniile de bază ale populației, în timp ce populația ocupată în domeniul industriei abia trece de 10% în Călăraşi, Giurgiu şi Ialomița. Un alt domeniu important în județele Prahova, Dâmbovița şi Argeş este legat de comerțul cu ridicată şi repararea automobilelor şi a vehiculelor. Domeniul construcțiilor este mai bine reprezentat în Argeş şi Prahova.

În Regiunea Sud‐Vest Oltenia sunt înregistrați mai puțin de 350 000 de salariați. Dintre aceştia, 114 000 se regăseau la nivelul anului 2008 în sectorul industriei prelucrătoare, 82 000 în comerț, 43 000 în construcții şi 29 000 în transport şi comunicații. Din punct de vedere al şomajului, comparând cele două regiuni, situația este opusă: este mai ridicat în Oltenia şi totodată aici sunt şi disparitățile între județe mai mari. Mehedinți are în mod constant şomajul cel mai ridicat, iar Vâlcea cel mai scăzut. Dintre toate regiunile României, la nivel NUTS2, cele mai mari rate ale şomajului din 2017, în urban, s‐au înregistrat în Regiunea Sud‐Vest.

Populația activă din punct de vedere economic este populația care „furnizează forța de muncă disponibilă pentru producția de bunuri şi servicii în timpul perioadei de referință”. Aceasta include şi populația ocupată şi şomerii.

În zonele rurale, cea mai mare rată a şomajului a fost în zona Bucureşti‐Ilfov (9,6%), iar cea mai mică în Regiunea Nord‐Est (1,8%) (INS, 2018). În zona rurală a Regiunii Sud Muntenia, rata şomajului a fost de numai 6,1%, o diferență importantă față de urban, însă totuşi mare față de celelalte regiuni ale țării. O rată mai ridicată în rural decât aici s‐a înregistrat în Regiunile Sud‐Est şi Centru (7,1% pentru amândouă) (INS, 2018).

Economia socială în regiunile de dezvoltare Sud-Muntenia şi Sud-Vest Oltenia

Trecutul mai apropiat este caracterizat de declinul pe ansamblu al formelor de economie socială, chiar dacă pentru cooperativele de credit, CAR-uri sau ONG‐uri se înregistrează o creştere a activității, consecință a unei conjuncturi favorabile (ex., restrângerea activității bancare, în cazul CAR‐urilor, sau suportul fondurilor structurale pentru ONG‐uri). Pentru cooperativele meşteşugăreşti, perioada 1990–2000 a însemnat reducerea dramatică a volumului de activitate, prin vânzarea activelor sau desființare din cauza noilor condiții economice. După anul 2000, restrângerea activității sectorului cooperatist a continuat, mai accentuat în zonele în care era predominant înainte de 1989 (ex. Teleorman). Conform http://www.banknews.ro, la nivel național, cifra de afaceri a cooperativelor a scăzut cu 9% în 2008 comparativ cu 2007. O tendință similară se înregistrează şi la nivelul angajaților sau membrilor: numărul de salariați s‐a redus cu peste 14% în 2007 față de 2006, iar cel al membrilor cu 13,5% în aceeaşi perioadă. Cooperativele de credit au avut o evoluție mai bună față de celelalte tipuri de cooperative. Activitatea lor nu a suferit restrângeri semnificative, iar reglementările succesive ale BNR din ultimii ani au contribuit la consolidarea imaginii acestora. Ultimii ani au însemnat creşterea numărului de membri pentru băncile populare, din cauza restrângerii creditării la nivelul sectorului bancar. Pentru sectorul nonguvernamental, 1990 a însemnat startul unui proces rapid al dezvoltării, creşterea numărului organizațiilor active fiind semnificativă. Însă există o serie de puncte vulnerabile ale sectorului nonguvernamental care afectează semnificativ şansele de acces ale celor vulnerabili la servicii de reintegrare. Conform INS, în 2007, numai 13% dintre ONG‐uri aveau activități sau furnizau servicii în mediul rural. Dacă până în anii 2005‐2015 ONG‐urile au avut acces la o largă varietate de surse de finanțare, adaptate potențialului acestora de a dezvolta servicii pentru beneficiari, odată cu retragerea celor mai activi finanțatori, ONG‐urile mici din zonele slab reprezentate au fost afectate de dificultățile accesării fondurilor structurale. CAR‐urile au avut o evoluție diferită, în funcție de tipul acestora. În vreme ce CAR‐urile salariaților şi‐au restrâns activitatea în funcție de evoluția marilor operatori economici sau au fost grav afectate de perioadele de disponibilizări sau închideri ale unor mari întreprinderi, cele ale pensionarilor au fost mai puțin afectate. Restrângerea activității bancare din ultima perioadă încurajează creşterea activității acestora, însă în limite marcate de o prudență mai accentuată în acordarea creditelor. Sectorul poate fi caracterizat ca fiind stabil, cu potențial de creştere. Un alt avantaj este că, în eventualitatea deblocării creditării la nivelul băncilor, activitatea CAR‐urilor nu va fi afectată, acestea țintind zone de piață care sunt neglijate de către sectorul bancar. Evoluția entităților de economie socială pentru ultimii ani nu este una încurajatoare şi nu există forme concrete de suport din partea statului. Dincolo de lipsa unei strategii privind sectorul economiei sociale, nu există măsuri clare adresate organizațiilor din domeniul economiei sociale. Dintre cele trei tipuri de entități, cooperativele sunt cele care înregistrează cele mai accentuate scăderi ale volumului de activitate şi ale numărului de angajați. Îngrijorător este faptul că mediul economic nefavorabil pare să nu fie principala cauză, având în vedere că cifra medie de afaceri şi numărul angajaților au scăzut în mod constant în ultimii ani. Cel mai probabil, efectele crizei economice vor fi resimțite în următorii 1‐2 ani, mai ales în cazul cooperativelor care activează în domeniile care au fost cel mai grav afectate (ex., construcții, producție în domeniul textil). Și pentru cooperativele de consum putem estima o accentuare a reducerii activității, având în vedere că majoritatea acestora activează în mediul rural, unde este aşteptată o creştere a autoconsumului. Critic este faptul că, prin volumul activităților, cooperativele au un impact redus în raport cu importanța pe care au avut‐o înainte de 1989. De asemenea, nu se adresează explicit grupurilor dezavantajate, sectorul cooperației fiind el însuşi unul defavorizat, aflat într‐o situație dificilă. Nu există forme concrete de suport şi nu au fost manifestate intenții de a sprijini activitatea cooperativelor. După o perioadă în care patrimoniul acestora a fost practic devalizat, există încă o serie de prevederi legale care împiedică intrarea în posesie a unor cooperative asupra terenurilor sau clădirilor pe care le au în folosință. Sectorul cooperației meşteşugăreşti, în pofida declinului accentuat din ultima perioadă, asigură un număr semnificativ de locuri de muncă, în special în mediul rural. De asemenea, cooperativele de credit sau casele de ajutor reciproc, deşi au adoptat măsuri suplimentare de prudență în activitatea de creditare, constituie o formă de suport pentru persoanele cu venituri reduse, dar şi pentru fermierii care se confruntă cu dificultăți temporare în acoperirea cheltuielilor curente. Dincolo de impactul semnificativ pe care îl au pentru protecția categoriilor sociale vulnerabile sau dezavantajate, potențialul de a dezvolta activități de economie socială la nivelul celor trei tipuri de organizații este redus. Cazurile în care structurile menționate se adresează nemijlocit creşterii gradului de ocupare pentru grupurile dezavantajate sunt mai degrabă izolate. Ca o caracteristică generală, cu excepția ONG‐urilor, celelalte tipuri se adresează indirect categoriilor dezavantajate, fără niciun fel de servicii furnizate susținut şi cu scopul reintegrării sociale a acestora. Însă, prin natura activității şi a focalizării zonelor de lucru, produc forme de impact indirect semnificative. Economia socială este un domeniu insuficient exploatat, dar mai ales unul care nu beneficiază încă de atenția necesară în raport cu potențialul semnificativ pentru suportul acordat grupurilor vulnerabile. Este, deja, de notorietate eşecul strategiilor clasice de ocupare şi deficiențele sistemelor pasive de ajutor. În cele două regiuni, problema nivelului redus de ocupare pe piața muncii pe regiuni are o determinare structurală, generată de inadecvarea cererii de forță de muncă la oferta de forță de muncă din aceste regiuni, pe mai multe planuri:

  1. Din punct de vedere cantitativ, cererea depăşind cu mult oferta de locuri de muncă (în fiecare dintre cele două regiuni, sub 8% dintre persoanele neocupate au avut o ofertă de locuri de muncă de când şi‐au pierdut serviciul).
  2. Din punct de vedere calitativ: faptul că, dintre cei care au primit oferte de muncă, doar aproximativ un sfert din Regiunea Sud‐Vest Oltenia şi doar 14% dintre cei ofertați din Regiunea Sud Muntenia au acceptat acest loc de muncă denotă inadecvarea ofertei față de aşteptările celor ofertați, în special prin nivelul prea redus al salariului propus, nemotivant ca nivel în raport cu alternativa oferită de combinația de venituri din beneficii sociale şi munca în propria gospodărie, respective la negru, în regim zilier sau sezonier.
  3. O pondere importantă în cadrul categoriei persoanelor neocupate o reprezintă cei ce nu au experiența integrării pe piața muncii, în cea mai mare parte femei, autodeclarate casnice, din mediul rural, care au un nivel redus de educație şi nu au nicio calificare şi care, deşi ar accepta să muncească şi pentru un salariu sub cel minim pe economie, nu sunt ofertate şi nici nu au un comportament proactiv în raport cu integrarea pe piața muncii. Cronicizarea situației de neocupare şi precaritate socială şi economică, coroborată cu creşterea necesarului de resurse (prin numărul mare de copii din aceste familii), va duce la vulnerabilizarea socială şi mai accentuată pe termen scurt şi pe termen lung a acestora, prin lipsa de asigurare a riscului de boală şi de bătrânețe.
  4. Comportamentul cvasipasiv al persoanelor neocupate în raport cu integrarea pe piața muncii, precum şi slabă implicare şi eficiența foarte scăzută a măsurilor de încurajare a comportamentului proactiv. Peste două treimi dintre persoanele neocupate, în fiecare din cele două regiuni, nu şi‐au căutat de lucru în ultimul an, în timp ce doar 3% au participat la cursuri de perfecționare. Aproape două treimi dintre cei neocupați nu sunt interesați să participe la cursuri de perfecționare.

Mecanismele actuale pentru facilitarea ocupării în muncă se dovedesc a fi slab eficiente şi sunt creditate cu un nivel redus de încredere din partea potențialilor beneficiari. Nivelului redus al ocupării în muncă i se adaugă şi lipsa formelor adecvate de suport de asistență socială. România are unul dintre cele mai scăzute niveluri ale cheltuielilor publice sociale (pe ultimul loc în Uniunea Europeană şi la jumătatea mediei europene), iar măsurile de reducere a cheltuielilor publice vor restrânge şi mai mult capacitatea statului de a oferi protecție socială celor vulnerabili.

În acest context, economia socială are rolul de a schimba fundamental mecanismul intervenției de solidaritate unidirecțională, prin promovarea inițiativelor de afaceri care implică solidaritate reciprocă intre promotorii acesteia, pe baza unui sistem de valori în care procesul decizional democratic şi acordarea de prioritate ființei umane, şi nu capitalului.

CONCEPTUL DE ECONOMIE SOCIALĂ, 13.04.2020

Definiţia economiei sociale:

Economia socială este sistemul socio-economic care are un scop imediat economic și un scop social atât imediat, cât și mediat (Scopul mediat termen juridic (causa remota), constă în motivul principal ce a determinat înfiinţarea structurii de economie socială)

Definiția arată că scopul social se regăsește în fiecare aspect al economiei sociale, indiferent de activitatea desfășurată. Scopul economic este, însă, un mijloc de a ajunge la satisfacerea scopului social. Astfel, deși este văzut ca fiind doar un mijloc, factorul economic este unul necesar, dar nu și suficient pentru a discuta despre economie socială.

Pentru a înţelege mai bine conceptul, ar trebui să vedem principiile fundamentale cărora se subordonează economia social:

– Principiul reciprocității

Conceptul reciprocității are la bază ideea unui schimb social voluntar potrivit căruia omul este dispus să răsplătească de bună voie un gest altruist. În cultura populară se regăsesc proverbe și zicale precum „După faptă și răsplată“, „Bine faci, bine găsești“, care îndeamnă în mod constant spre echilibrul „schimbului de bine“ dintre oameni. Transpus în economia socială (ES), principiul presupune o disponibilitate a întreprinderii de economie socială (ÎS) de a face un bine fără a aștepta vreo răsplată, dar contând pe faptul că aceasta există, chiar dacă nu se întoarce direct către întreprinderea socială în cauză.

– Principiul responsabilității sociale

Responsabilitatea socială are la bază nevoia unei dezvoltări armonioase a comunității, care să asigure un trai decent pentru toți membrii acesteia. Nu se poate vorbi despre o adevărată comunitate atât timp cât aceasta ar presupune excluziunea socială a grupurilor vulnerabile. Responsabilitatea socială, în cadrul economiei sociale, este asumată benevol, fără a urmări anumite beneficia de imagine, facilități fiscale sau comerciale, scopul imediat, cât și cel mediat, fiind satisfacerea unei nevoi comunitare.

– Principiul subsidiarității

Principiul subsidiarității presupune asumarea de către economia socială a unui rol secundar în satisfacerea nevoilor sociale, misiunea principală revenindu-i statului, prin instituțiile sale. Statul rămâne astfel principalul actor în domeniul social, fără a se putea degreva de obligațiile sale față de cetățeni. Rolul său nu trebuie să fie unul rigid: acolo unde economia socială este suficientă prin rolul social asumat, statul poate să treacă din postura de actor în cea de garant.

– Principiul independenței economice

Conform principiului independenței economice, întreprinderile de economie socială au libertate atât financiară, cât și decizională. Chiar dacă suplinesc obligațiile sociale ale statului față de comunitate, ÎS nu trebuie să ajungă dependente de surse de finanțare publice. În același timp, în baza independenței decizionale, întreprinderile sociale trebuie să își stabilească singure modul de desfășurare a activității economice.

Acestea sunt o parte din principiile fundamentale, la care se mai pot adăuga:  Principiul simetriei sociale (presupune recunoașterea de către stat a rolului economiei sociale în satisfacerea nevoilor sociale.) sau Principiul distribuirii bunăstării (acesta pornește de la ideea că, la nivel individual, antreprenorul social dezvoltă întreprinderea socială astfel încât, la final, angajații și / sau grupurile cointeresate să fie recompensați în funcție de nevoile sociale existente. )

Acum că am enumerat princiipile ce ar trebui să guverneze economia socială , haideţi să vedem şi valoriile asumate în economia socială:

– Solidaritatea

Solidaritatea se bazează pe rezonanța individului cu alte persoane la nivel de nevoi, interese, aspirații, idei. Astfel, solidaritatea este cea care dă naștere comunității, implicând nevoia de asociere şi de reprezentare. În virtutea acestei „nevoi de asociere“, sfera solidarităţii se extinde, în cazul economiei sociale, asupra tuturor membrilor comunităţii şi depăşeşte acea limitare a comunalităţii la nevoi şi interese.

– Echitatea și justiția socială

Este deja evident că, în cadrul Economiei Sociale, primează interesele comunității, corelate cu nevoile membrilor săi. Economia socială aplică atât justiţia comutativă, care satisface cel puţin nevoile de bază ale fiecărui membru al comunităţii, cât și justiţia distributivă, care recunoaşte aportul şi meritele fiecăruia. De asemenea, prin aplicarea principiilor și valorilor sale, economia socială se asigură că întreaga comunitate poate beneficia de rezultatele pozitive ale activității comerciale.

– Egalitatea de şanse

Egalitatea de şanse este indisolubil legată de justiţia socială – constituindu-se ca o condiţie necesară a acesteia – și presupune garantarea premiselor de exprimare neîngrădită a capacităților individului, indiferent de etnie, convingeri religioase ori politice, dizabilităţi etc. În economia socială, egalitatea de șanse se referă atât la relațiile de muncă, cât și la beneficiarii serviciilor.

– Respectarea drepturilor și libertăților omului

Prin plasarea în centrul sistemului său valoric a individului, ca exponent al comunității din care face parte – cu nevoile, interesele şi aspiraţiile acestuia – economia socială își asumă ca misiune promovarea, respectarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Ca şi valori ale economiei sociale mai putem menţiona, fără să ne limită la acestea, şi:

  1. Democraţia – Economia socială poate funcționa și se poate dezvolta doar dacă regulile care o guvernează sunt democratice.
  2. Respectarea proprietății – Deși garantarea dreptului de proprietate face parte din drepturile fundamentale ale omului, rolul dual al economiei sociale – economic şi social – conferă un caracter specific modului de raportare la proprietate. În esență, acesta constă în modul de administrare a bunurilor private sau publice, fără a încălca însă atributele dreptului de proprietate, așa cum sunt ele definite în prezent.
  3. Descentralizarea – Ideea descentralizării pleacă de la principiul subsidiarităţii și de la premisa acestuia că, pentru a răspunde într- adevăr nevoilor sau intereselor unei comunităţi, deciziile trebuie luate acolo unde acestea îşi produc efectele.

CARACTERISTICILE ECONOMIEI SOCIALE

Un alt capitol important al conceptului de economie socială îl reprezintă caracteristicile acesteia, iar principalele caracteristici ale economiei sociale derivă din chiar denumirea sa: economice și sociale.

 Caracteristica economică

Caracteristica economică a economiei sociale este principala delimitare între această și diversele servicii sociale sau servicii de asistență socială, de regulă gratuite.  Caracteristica economică face, de fapt, că economia socială să devină un al treilea segment al economiei clasice, punând accent pe integrarea în societate și nu pe asistența socială. În acest context, entităţile de ES sunt orientate la rândul lor către obţinerea de profit, distingându-se de celelalte entități economice prin modul de distribuire al acestuia. Caracterul social al ES determină însă activitatea economică a întreprinderilor sociale, acumularea de profit fiind subordonată urmăririi bunăstării forţei de muncă şi a beneficiarilor produselor şi serviciilor oferite. Astfel, îndeplinirea misiunii sociale a întreprinderii de economie socială, ca urmare a activităţii economice, se realizează prin distribuirea unei părţi din profit către membrii întreprinderii sociale, pe de o parte și către comunitate, pe de altă.

Caracteristica socială

 Termenul de „caracteristică socială“ este folosit în sens larg, aşa cum apare în toate manifestările economiei sociale. Având în vedere multitudinea de forme pe care le poate îmbrăca aceasta, numai prin acceptarea în sens larg a termenului putem cuprinde gama de entități recunoscute ca întreprinderi sociale. Din această perspectivă, trebuie să ne referim la nevoile și interesele individuale, de grup, comunitare sau chiar general–naționale ori europene / globale. Din această caracteristică, putem desprinde unul dintre cele mai importante elemente definitorii ale economiei sociale: îndeplinirea unor nevoi generale comunitare sau de grup. Dincolo de simpla manifestare a spiritului antreprenorial al membriilor Întreprinderilor sociale, aceştia devin persoane active în societate, angajează alte persoane sau le educă inclusive prin programme de formare profesională. Astfel, ei nu se mai limitează la a produce individual și a se asocia pentru eficiența economică, ci se implică pe mai multe planuri: economic, social, educativ, asociativ.

Economia socială pleacă de la nevoile individului în societate și în comunitate, urmând să extindă această viziune în toate planurile. Individul este punctul său central, indiferent dacă ne raportăm la el ca angajat, antreprenor, beneficiar, client, etc.

EFECTELE ECONOMIEI SOCIALE

Printr-un management specific economiei sociale se ajunge, în timp, la o îmbinare armonioasă a interesului individual cu cel general al comunităţii. Profitul întreprinderilor de economie socială este reinvestit pentru dezvoltarea întreprinderii, a serviciilor pentru membrii săi sau a serviciilor centrate pe bunăstarea colectivă.

În cadrul procesului de apariţie, lărgire şi consolidare a oportunităţilor pentru dezvoltarea unei reţele active ocupaţionale în comunitate, prin creşterea capacităţilor profesionale şi performanţelor educative pentru cei cu risc de excluziune socială, economia socială îşi consolidează principiile sale. Acestea vizează, explicit, solidaritatea şi implicarea activă la nivel comunitar a individului, dezvoltarea unor activităţi care au ca rezultat creşterea nivelului de viaţă al cetăţeanului, precum și formarea unei culturi a muncii. Sunt formulate, astfel, explicit, cerinţe ale dialogului social în comunitate, care să susţină stabilitatea în muncă prin alternative ale dezvoltării economice.

Formele de economie socială, prin eficienţa lor economică şi socială, pot prelua unele activităţi / servicii care aparţineau sectorului public, ele dezvoltând responsabil proiecte locale de succes. În cadrul preocupărilor majore legate de politici ocupaţionale, UE apreciază economia socială, cu tradiţia ei de peste un secol, ca un mijloc eficient în procesul integrării ocupaţionale a persoanelor vulnerabile. Ea nu apare numai ca o alternativă viabilă pe piaţa modernă, ca un răspuns social la problemele crizei actuale, ci şi ca un partener serios al societăţii civile şi al statului. Prin însuşi obiectivul său central referitor la impactul social al dezvoltării economice, economia socială  dezvoltării economice, economia socială modernă readuce în prim plan valorile morale ale cooperării mutuale: încredere şi solidaritate la nivel comunitar, întrajutorare şi voluntariat modernă readuce în prim plan valorile morale ale cooperării mutuale: încredere şi solidaritate la nivel comunitar, întrajutorare şi voluntariat.

Economia socială nu este o utopie, ci o soluție viabilă la problemele cu care se confruntă societatea, în general, și societatea românească, în special.

ECONOMIA SOCIALĂ, 09.04.2020

Economia socială şi antreprenoriatul social sunt o parte integrantă a unui sector care începe să dobândească o importanţă similară cu cea a sectoarelor public şi privat. Rolul organizaţiilor economiei sociale şi a întreprinderilor sociale în crearea valorii sociale şi, implicit, în generarea de schimbări pozitive în viaţa membrilor comunităţilor locale este, în prezent, recunoscut pe scară largă. Cu toate acestea, cercetarea privind factorii şi motivaţiile ce stau la baza antreprenoriatului social este încă la început iar literatura de specialitate insuficientă. Astfel, există puţine lucrări bazate pe cercetări empirice care să ofere o înţelegere profundă a antreprenorului social şi a rolului acestuia în societate.

Conceptul de „economie socială” desemnează un sector economic distinct, ce include organizaţii precum cooperativele, societăţile mutuale, asociaţiile şi fundaţiile (European Standing Conference of Co-operatives, Mutual Societies, Associations and Foundations, 2002). Cu toate că organizaţiile economiei sociale au jucat un rol important în procesele sociale şi economice de mai bine de două secole, doar recent economia socială a fost recunoscută ca o categorie distinctă de agenţi economici (European Commision, 2013).

Organizaţiile economiei sociale activează în domenii variate, incluzând: servicii sociale, sănătate, agricultură, activităţi asociative, meşteşuguri, educaţie şi formare profesională, cultură, sport şi agrement (European Standing Conference of Co-operatives, Mutual Societies, Associations and Foundations, 2002) şi cumulează mai mult de 6,5% din populaţia încadrată în muncă din Uniunea Europeană (European Commision, 2013). Economia socială şi antreprenoriatul social în România se află încă într-un stadiu incipient, procentul persoanelor care lucrează în întreprinderi sociale reprezentând mai puţin de 2% din totalul populaţiei ocupate, faţă de 6,5%, la nivelul UE (European Commission, 2013). În România cadrul legislativ care guvernează economia socială și, respectiv, recunoașterea statutului de întreprindere socială este reprezentat de Legea nr. 219 din 23 iulie 2015 privind economia socială (“Legea 219/2015”).

Legea 219/2015 a intrat în vigoare la data de 27 august 2015 iar normele metodologice de aplicare au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 660 din 29 august 2016 și constituie cadrul normativ secundar care permite aplicarea Legii 219/2015. Potrivit acesteia, întreprinderea socială este definită ca fiind orice persoană juridică de drept privat care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale, care deţine un atestat de întreprindere socială şi respectă principiile economiei sociale, astfel Legea 219/2015 prevede faptul că atestatul certifică scopul social al întreprinderii sociale şi conformarea acesteia la principiile economiei sociale astfel cum este prevăzut de Lege și se acordă acelor întreprinderi sociale care dispun prin actele de înfiinţare şi funcţionare respectarea următoarelor criterii:

  • acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii;
  • alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare;
  • se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;
  • aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.

Deşi în prezent există acest cadru legislativ care reglementează funcţionarea economiei sociale şi a antreprenoriatului social, la nivel de concept, cât şi de practici, este foarte puţin cunoscută în mediul de afaceri românesc, întâmpinând bariere atât la nivel de acceptare, cât şi în plan de implementare (studiul „Dezvoltarea economiei sociale prin înființarea și dezvoltarea de întreprinderi sociale “, realizat de Asociaţia React). Potrivit unui comunicat al Ministerului Muncii (MMFPSV), în 2016 existau peste 10.000 de entităţi juridice, sub diverse forme, activând în economia socială şi care pot obţine atestatul de întreprindere socială cu mult sub media europeană.

ACȚIUNI PROPUSE ÎN CADRUL PROIECTULUI

Pentru dezvoltarea cantitativă a sectorului economiei sociale, vom pleca de la premisa că un antreprenor are cel puțin dorința de a face, de a dezvolta, de a crește. Chiar în lipsa cunoștințelor specifice sau a experienței, o asemenea persoană poate alege modul în care dorește să își desfăşoare activitatea economică: într-un sistem economic clasic sau într-un sistem de economie socială. Pentru a înțelege cine este antreprenorul social, care sunt caracteristicile sale definitorii și mai ales ce îl deosebește de antreprenorul clasic, trebuie menționat că aceste diferențe sau caracteristici nu țin de persoana antreprenorului, ci de modul în care acesta acționează și percepe atât propriile acțiuni, cât și acțiunile celorlalți. Diferența principală între cei doi este reprezentată de recunoașterea în comunitate a caracterului pozitiv al activităților economice întreprinse. Beneficiul este astfel unul suplimentar, nonmaterial. Antreprenoriatul social s-a născut ca o încercare de eliminare a disonanței cognitive ce apare între noțiunea de bine general și cea de individualitate. Antreprenorul social reușește să găsească o soluție astfel încât individul să imprime un caracter general și replicabil binelui pe care-l face la nivel de comunitate. De asemenea, o altă opoziție clasică este răsturnată, și anume cea dintre economic și social.

Antreprenoriatul social vine ca răspuns și pentru lipsa de implicare a comunității în problemele care, de fapt, îi aparțin. Antreprenorul este astfel conștient că nu poate exista ca membru al unei comunități bolnave sau cu probleme nerezolvate fără ca în final aceste probleme să nu îl afecteze personal. Antreprenorul devine astfel un lider al comunității sale, fie el unul formal sau informal. Din această poziție devine și un exemplu pentru ceilalți membri ai societății, aceștia multiplicând beneficiile aduse de antreprenor. Pe de altă parte, odată cu existența unui cadru formal și a cunoașterii largi a conceptului de economie socială, antreprenorul poate lua în calculul său varianta de a porni pe drumul economiei sociale. Antreprenorul social devine, prin activitatea sa, liderul unei comunități sănătoase, implicate, responsabile, în care primează bunăstarea generală.

În dezvoltarea economiei sociale, propunem identificarea posibililor antreprenori sociali, prin promovarea viziunii economiei sociale. Identificarea antreprenorului cu această viziune este ceea ce va duce la dezvoltarea segmentului de economie socială.

Potrivit unui studiu realizat de MKOR Consulting (https://mkor.ro/blog/intreprinderi-sociale-romania/) privind “Întreprinderile sociale în România, din perspectiva consumatorilor” publicat la sfârşitul anului 2016, aproape două treimi din cei intervievaţi (64%) ar fi dispuşi să plătească în plus pentru un produs care creează locuri de muncă persoanelor din categorii defavorizate şi sprijină dezvoltarea comunităţilor locale. Dintre aceştia, 79% ar scoate din buzunar cu 6% – 10% mai mult, mai ales dacă ar avea certitudinea că surplusul va fi utilizat cu adevărat pentru cauze sociale, aproape toţi respondenţii (95%) au afirmat că este important pentru ei ca produsele achiziţionate să fie din România, iar valoarea socială a produsului contează foarte mult.
În vederea creşterii numărului de întreprinderi sociale în regiunile Sud-Muntenia şi Sud-Vest Oltenia proiectul vizează activităţi ce să genereze dezvoltarea spiritului antreprenoriatului social în cele două regiuni dar şi înfiinţarea de întreprinderi sociale.

În acest sens se constată următoarele necesităţi ce vor fi satisfăcute cu ajutorul proiectului dezvoltat:

  • Campanie de informare şi promovare a conceptului de Economie Socială şi Antreprenoriat Social, precum şi Întreprinderile sociale cu rolul şi scopul lor în comunitate. Cunoaşterea lacunară a conceptului de economie socială în România reprezintă o problemă pentru promovarea lui, dar și o oportunitate ca, printr-o comunicare eficientă, acest concept să fie transmis şi utilizat corect. De asemenea, este nevoie de popularizarea economiei sociale în mediul de afaceri. Limbajul şi mesajele folosite trebuie să fie bazate pe informaţii şi justificări de ordin financiar, pe cercetări cantitative şi exemple concrete. Prin utilizarea mijloacelor economice pentru atingerea scopului social, întreprinderile sociale reuşesc să câştige nu doar loialitatea angajaţilor şi a consumatorilor, dar şi pe cea a celorlalte entități cointeresate.
  • Furnizarea cursurilor de formare profesională în domeniul antreprenoriatului social în vederea creşterii competenţelor profesionale a grupului ţintă. Se va acorda o importanţă majoră dezvoltării unor Planuri de afaceri pe termen mediu şi lung în vederea eficientizării activităţilor economice şi manageriale şi a programelor sociale dezvoltate în cadrul întreprinderilor sociale;
  • Furnizarea de activităţi de tip workshop în vederea deprinderii abilităţilor practice de dezvoltare, asigurare de resurse, inclusiv asupra posibilităţilor de atragere a finanţărilor şi susţinere a unei întreprinderi sociale; de acces şi know-how în ceea ce priveşte sustenabilitatea socială și financiară a întreprinderilor de economie socială și cum pot fi obținute acestea prin dezvoltarea unor practici democratice de management, exemple de bune practici în domeniul social și discutare de concepte de antreprenor social și manager de întreprindere socială în contextul economiei sociale
  • Acordarea de sprijin financiar pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de Întreprinderi sociale în domenii diverse;
  • Acordarea de servicii de consiliere şi consultanţă proaspeţilor antreprenori sociali, pe o perioadă mai mare de timp de la data înfiinţării afacerii, în vederea susţinerii şi dezvoltării afacerii.

Eveniment de informare privind activitățile proiectului SOLIDARI PENTRU UN VIITOR MAI BUN,  – Sala de evenimente Chivăran Com, Vălenii de Munte, Județul Prahova, 14.02.2020

Societatea HIDRO CONSTRUCȚIA ARGEȘ SA, în parteneriat cu Asociația EUROCLASSTRAINING și Asociația de Antreprenoriat FERLENA București au organizat în data de 14 februarie cel de-al treilea eveniment de informare cu privire la activitățile proiectului SOLIDARI PENTRU UN VIITOR MAI BUN, POCU/449/4/16/128402. Evenimentul a avut loc în județul Prahova, în sala de evenimente Chivăran Com din Vălenii de Munte.

Proiectul iși propune să contribuie la creșterea gradului de informare și de conștientizare cu privire la beneficiile antreprenoriatului social prin desfășurarea unei campanii de promovare, informare și recrutare a grupului țintă ce se va derula în cele 2 regiuni de implementare – Sud Muntenia și Sud Vest Oltenia, prin formarea profesională în domeniul antreprenoriatului social pentru 120 de persoane cu domiciliul sau reședința în cele două regiuni. La finalul acestei etape va fi organizat un concurs de planuri de afaceri în vederea selectării a 21 de proiecte (planuri de afaceri) de înființare întreprinderi de economie socială care urmează să primească un ajutor financiar de până la 100.000 de euro pentru primul an de activitate.

În cadrul evenimentului, experții din proiect au prezentat oportunitățile oferite prin activitatile proiectului pentru regiunile de implementare, au subliniat beneficiile concrete ale proiectului, respectiv: dezvoltarea competențelor în antreprenoriatul social și abilităților necesare pentru dezvoltarea ideii de afaceri și pentru materializarea acesteia, finantarea totala in valoare de 2.100.000 de euro pentru infiintarea de intreprinderi de economie sociala in regiunile Sud Muntenia si Sud Vest Oltenia. La evenimentul organizat de Liderul de parteneriat HIDRO CONSTRUCȚIA ARGEȘ SA au participat 75 de persoane din rândul autorităților și al persoanelor care intenționează să înființeze o întreprindere de economie socială, din regiunea Sud Muntenia, precum și reprezentanți ai presei locale.

Detalii despre eveniment: Republika News

Eveniment de informare privind activitățile proiectului SOLIDARI PENTRU UN VIITOR MAI BUN, Județul Argeș – Restaurant Casa Tudor, Bascov, Argeş, 06.01.2020

Societatea HIDRO CONSTRUCȚIA ARGEȘ SA, în parteneriat cu Asociația EUROCLASSTRAINING și Asociația de Antreprenoriat FERLENA București au organizat în data de 6 ianuarie cel de-al doilea eveniment de informare cu privire la activitățile proiectului SOLIDARI PENTRU UN VIITOR MAI BUN, POCU/449/4/16/128402. Evenimentul a avut loc în județul Argeș, la Restaurantul Casa Tudor din Bascov.

Proiectul iși propune să contribuie la creșterea gradului de informare și de conștientizare cu privire la beneficiile antreprenoriatului social prin desfășurarea unei campanii de promovare, informare și recrutare a grupului țintă ce se va derula prin organizarea a 12 conferințe-evenimente, în cele 2 regiuni de implementare – Sud Muntenia și Sud Vest Oltenia. În cadrul evenimentului, experții angajați în cadrul proiectului au prezentat oportunitățile existente în economia socială și strategiile de dezvoltare durabilă pentru regiunile de implementare, au subliniat beneficiile concrete ale proiectului, respectiv: dezvoltarea competențelor în antreprenoriatul social și abilităților necesare pentru dezvoltarea ideii de afaceri și pentru materializarea acesteia. La evenimentul organizat de Liderul de parteneriat HIDRO CONSTRUCȚIA ARGEȘ SA au participat 75 de persoane din rândul autorităților și al persoanelor care intenționează să înființeze o întreprindere de economie socială, din regiunea Sud Muntenia.

Primii absolvenți ai cursului de Antreprenor în economia socială organizat în cadrul proiectului SOLIDARI PENTRU UN VIITOR MAI BUN, Piteşti, Argeş, 20.12.2019

În data de 20.12.2019, în Pitești, județul Argeș a avut loc examenul de absolvire pentru primul curs de Antreprenor în economie socială, organizat în cadrul proiectului “Solidari pentru un viitor mai bun”. Toți cei 20 de participanți la curs au absolvit examenul, urmând sa primească Certificatele de absolvire recunoscute de ANC. Absolvirea cursului de Antreprenor în economie socială reprezintă o condiție importantă pentru ca aceștia să se poată înscrie la concursul pentru obținerea ajutorului de minimis în vederea înființării unei întreprinderi de economie socială.

Eveniment de informare privind activitățile proiectului SOLIDARI PENTRU UN VIITOR MAI BUN, Județul Vâlcea – Pensiunea Denisa, Râmnicu Vâlcea, 13.12.2019

Societatea HIDRO CONSTRUCȚIA ARGEȘ SA, în parteneriat cu Asociația EUROCLASSTRAINING și Asociația de Antreprenoriat FERLENA București au lansat în data de 13 decembrie campania de informare cu privire la activitățile proiectului SOLIDARI PENTRU UN VIITOR MAI BUN, POCU/449/4/16/128402. Evenimentul a avut loc în județul Vâlcea, în sala de evenimente a Pensiunii Denisa din Râmnicu Vâlcea.

Proiectul iși propune să contribuie la creșterea gradului de informare și de conștientizare cu privire la beneficiile antreprenoriatului social prin desfășurarea unei campanii de promovare, informare și recrutare a grupului țintă ce se va derula prin organizarea a 12 conferințe-evenimente, în cele 2 regiuni de implementare – Sud Muntenia și Sud Vest Oltenia. În cadrul evenimentului, experții angajați în cadrul proiectului au prezentat oportunitățile existente în economia socială și strategiile de dezvoltare durabilă pentru regiunile de implementare, au subliniat beneficiile concrete ale proiectului, respectiv: dezvoltarea competențelor în antreprenoriatul social și abilităților necesare pentru dezvoltarea ideii de afaceri și pentru materializarea acesteia. La evenimentul organizat de Partenerul Asociația de Antreprenoriat FERLENA București au participat peste 75 de persoane din rândul autorităților, al persoanelor care intenționează să infiinteze o întreprindere de economie socială, al potențialilor beneficiari ai economiei sociale (persoane vulnerabile) din regiunea Sud Vest Oltenia.

Evenimentul de lansare proiect Solidari pentru un viitor mai bun, POCU/449/4/16/128667 – Hotel Ramada, Piteşti, Argeş, 12 Noiembrie 2019

Societatea HIDRO CONSTRUCȚIA ARGEȘ SA, în parteneriat cu Asociația EUROCLASSTRAINING și Asociația de Antreprenoriat FERLENA București, au organizat Evenimentul de lansare pentru Proiectul „SOLIDARI PENTRU UN VIITOR MAI BUN”, implementat prin intermediul unei finanţări nerambursabile acordate prin Programul Operațional Capital Uman, Axa prioritară 4 “Incluziunea socială și combaterea sărăciei”, Obiectivul specific “Consolidarea capacității întreprinderilor de economie socială de a funcționa într-o manieră auto-sustenabilă”.

 Proiectul vizează acordarea de sprijin pentru înființarea a 21 de întreprinderi sociale, inclusiv de întreprinderi de inserție socială, în cele două regiuni de dezvoltare Sud Muntenia și Sud Vest Oltenia, promovarea și conștientizarea conceptului de economie socială, precum și formarea în domeniul antreprenoriatului social pentru 120 de persoane din cele două regiuni de dezvoltare.

 Evenimentul a avut loc în Municipiul Pitești, Județul Argeș, Hotel Ramada by Wyndham Pitești, pe data de 12 noiembrie 2019, și s-a bucurat de participarea a 50 de persoane, implicate sau doritoare să se implice în economia socială din regiunea Sud Muntenia. Experți din cadrul proiectului au prezentat etapele de implementare și condițiile de înscriere în grupul țintă al proiectului. A fost subliniată contribuția Uniunii Europene și a finanțărilor nerambursabile din Fondul Social European pentru dezvoltarea economiei sociale în regiune.